Dragoste sau "I can't get my eyes off you"

Pentru  Dragobete am pregatit o ... surpriza !

Colierul pe care l-am creat poarta numele "Dragoste" si am incercat prin crearea lui sa depasesc limitele coloristice uzuale pentru sentimentele de iubire.

Consider ca se poate iubi si altfel decat in rosu.

Verde, culoarea naturii, a reintoarcerii la viata, un simbol al sperantei si al noului inceput, combinat cu sinceritatea culorii albastru, nu poate simboliza decat o iubire sincera la inceput de drum sau, de ce nu, o iubire renascuta.

Pasiunea de care are nevoie orice relatie este simbolizata de ochii stilizati, ochisori de robot care transmit mesajul " I can't take my eyes off you ".

Iata ingredientele unei iubiri trainice ! Sinceritate, reinventare continua si, nu in ultimul rand, pasiune.

Spre rusinea mea, nu cunosteam foarte multe lucruri despre sarbatoarea noastra, astfel ca, in cautarile mele am gasit o legenda extraordinar de frumoasa. 
Am preluat povestea din randurile de mai jos de pe blogul  "cersipamantromanesc.wordpress.com ".

Enjoy !

"De Dragobete la români este  cinstita vesnicia dragostei.

Baiat frumos, nazdravan, năvalnic,  Dragobetele  este un fecior  roman de-al nostru si, după o veche legendă românească, este fiul   Babei Dochia. I se mai zice si Cap de primăvară, si se spune ca  atunci cand il vad, fetele si femeile sunt  pe loc fermecate… Ziua Dragobetelui  cade pe   24 februarie , desi în unele zone ale ţării el  se serbează pe  28 februarie, sau  chiar la 1 martie. “Dragobetele sărută fetele!” e o  zicala  raspandita  în Muntenia, Oltenia, Dobrogea şi Transilvania. Chiar  si in zilele noastre, în satele din Gorj şi Olt, tinerii necăsătoriţi se întâlnesc de Dragobete, stiind ca asa vor  fi îndrăgostiţi tot anul.

Cine poate fi  Dragobetele altul  decat un fecior roman, de-al nostru? Spiritualitatea populara il  prezinta   ca pe un   zeu  al  tineretii, cu un loc bine stiut in Panteonul autohton, patron  al dragostei,al bucuriei,si al tineretii vesnice.De  Dragobete fetele si baietii se imbracau cu straie   de sarbatoare si cutreierau  in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si alte flori timpurii si  le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare.Daca,  se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele: “Flori de fraga/Din luna lui Faur/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti”.

Dragobetele trebuia tinut cu orice pret…

 Daca nu se facea cumva Dragobetele, oamenii  credeau ca tinerii nu se vor mai indragosti in anul care urma. Se mai credea ca  e  semn rau daca o fata sau un baiat nu intalneau de Dragobete macar un reprezentant al sexului opus, opinia generala fiind ca tot anul  respectivii nu vor mai fi iubiti, iar daca o fata iesea impreuna cu un baiat si nu se sarutau, se credea despre ei ca nu se vor mai iubi in acel an. 

  Dragobetele ne invata sa iubim frumos…

 “Dragobetele saruta fetele!” "

sursa legendei : www.cersipamantromanesc.wordpress.com